Ai nevoie de câteva secunde să descifrezi cuvintele, chiar dacă le ştii mesajul. Se întâmplă în orice sezon, dar în mod special primăvara, să fii trezit cu o strigătură ce străbate geamul termopan: „Hai la fiare, fiare vechi luam!”.
Poate fără nicio legătură, sau poate procesul a fost mecanizat.
Astia care urla prin oras în fiecare dimineata urmaresc ceva: sa sperie alti competitori care ar putea sa le ia materialul. E un fel de a-si marca teritoriul, fiindca nu coboara nimeni cu fier vechi când îi aude trecând.
E foarte ciudat: „Fiaaare…Fiare vechi loo-om”, si inainte de ultima consoana pare sa se inece…
Imi aminteste de Ouabei, personajul lui Preda, care striga „Oua, bai!”.
Si a propos de oua, asta e prima si singura idee de razbunare ce mi-a venit pana acum. Locuiesc la etajul 2 si, cu putin noroc, trufasul strigator/strigatoare ar putea deveni tinta usoara. Desigur, asta nu ar rezolva problema, dar m-as simti si eu mai bine, o vreme.
Daca aveti vreo alta idee, sunt numai urechi.
Pingback: Despre reciclarea selectivă, gropi și alte atracții bucureștene | ionut paraschiv