Dacă anul trecut am avut ocazia să-l urmăresc pe Steve Vai la Sala Palatului, iată că mentorul lui va veni în carne, oase și chitară pentru un concert mult așteptat de suflarea rockerilor din România. Este vorba de un concert Joe Satriani în premieră la București, la care vă invit să luați parte pe 20 mai 2013.
Joe Satriani pe Wembley, foto de Christie Goodwin
Lumea întreagă a aflat de profesorul de chitară Satriani odată cu albumul lui din 1987 – “Surfing with the Alien“. Până în prezent, chitaristul a vândut 10 milioane de albume și a fost nominalizat pentru Grammy de 14 ori. În octombrie 2010, Joe și-a lansat cel de-al 11lea album de studio „Black Swans and Wormhole Wizards”, apariție continuată cu turnee în America de Nord și Europa. În paralel, în anul următor, a lansat cel de-al doilea album cu trupa sa Chickenfoot. Satriani lucrează la un album solo nou, a cărui lansare la nivel mondial e planificată la Sony Music în luna mai 2013.
Video Live > JOE SATRIANI – Flying In A Blue Dream
Depeche Mode va reveni în România cu un nou concert în 2013. De la prima lor vizită la București – cea 23 iunie din 2006 – locurile s-au mai schimbat și sunt propice recordurilor de audiență. Nu 20000, ci peste 50000 de fani s-ar putea bucura pe Arena Națională în 2013 de prestația live a celor trei Dave Gahan, Martin L. Gore și Andrew Fletcher. Depeche Mode vor lansa și un nou album, dar nostalgia va fi cea care mă va mâna spre concert pe 15 mai 2013. Află mai multe detalii despre noul concert Depeche Mode în România de pe InfoMusic.
Summer Well 2012 va aduce în week-end-ul 10 și 11 august câteva trupe pe care e păcat să le ratezi. Mă refer în primul rând la Hurts ce merită reascultată cu Wonderful Life după ce ai terminat de citit textul, apoi la The Asteroids Galaxy Tour, recognoscibili prin single-ul Golden Age, folosit și într-o reclamă la bere. Apoi… un festival de vineri-sâmbătă pe Domeniul Știrbey de la Buftea va fi o ieșire rapidă și plăcută din București.
Dacă anul trecut l-ai ratat pe Ian Brown, acum poți vedea trupa Stone Roses reunită. The Vaccines e încă o recomandare video de la care nu mă pot abține, chiar dacă piesa aleasă mai jos ține de preferințe și nu de relevanță. Întăresc că un astfel de festival foarte condensat nu trebuie ratat. Glasvegas este încă o formație britanică de ascultat pe 11 august la Summer Well. Vă recomand doar 5 videoclipuri de mai jos pentru a nu lista aici tot lineup-ul.
Detalii despre programul Summer Well aflați de pe InfoMusic. Pe site-ul de știri din muzică sederulează un concurs cu 2 abonamente duble. Cu puțin noroc, ne vedem acolo!
Se apropie OST Fest 2012, fără doar și poate, festivalul rock cel mai apropiat vârstei și simțirii mele. Europe, Manowar, Megadeth, W.A.S.P. și Lake of Tears sunt trupele pentru care voi merge la Romexpo în week-end-ul 15-17 iunie 2012. O să vă spun rând pe rând ce amintiri mă leagă de aceste nume și de ce nu pot lipsi de la concertele lor. Sper astfel, să pot trezi în vreunul dintre voi dorința de a simți energia pozitivă a rock-ului live.
Îmi amintesc cu nostalgie de albumul Europe – Prisoners in Paradise. Îl aveam pe o casetă pe cât de originală se putea la începutul anilor 90. O ascultam deseori în loop și indiferent de versuri, îmi dădea optimism. Pe atunci, prin 1992-93, fără să știu prea multe despre el, l-am trecut pe Joey Tempest în lista soliștilor mei preferați , listă ce îi mai cuprindea pe Freddie Mercury și Klaus Meine de la Scorpions.
Prisoners in Paradise nu are hiturile lui The Final Countdown din 1986, dar îmi oferea acea senzație plăcută a lucrului cunoscut și familiar, lipsit însă de banalitate și plictis. De fiecare dată eram atent să înțeleg cât mai multe dintre dorințele enumerate în engleză în deschiderea cântecului.
I want to learn how to fly / I want to be respected / I want to get lucky / I want to get out of this dump / I just want to watch TV / I want to be loved / I want to be different / I want a brother and sister / I’d just rather be forgotten / I want to save the world / I want to be understood / I want to be rich / Man, I just want to be somebody
Nu am mai auzit-o de mult, iar acum… uite că mintea-mi rămâne atentă la finalul We’re just children of tomorrow / Hangin’ on to yesterday.
De pe albumul Prisoners in Paradise vă mai recomand I’ll Cry For You și energica All Or Nothing. Nu degeaba mi-a sugerat Youtube-ul We are the champions după ce am ascultat All Or Nothing. Aș spune că discul acesta din 1991 are câte un corespondent pentru fiecare cântec celebru de pe The Final Countdown din 1986. Explicația nu mai contează…
Probabil cei mai mulți fani Europe au acum între 35 și 40 de ani. Carrie este una dintr-acele balade pe care adolescenții care nu dansau de regulă, se apropiau de fetele de la petrecere. Rock the Night dă încă vână posturilor radio de pe formatul de Adult Contemporary Hit (vezi Europa Fm), altfel sufocate în repetivitatea unor playlisturi de câteva sute de melodii.
Ce mai poți spune despre The Final Countdown, recognoscibilă de la primele sunete. Melodia poate fi întâlnită oriunde – de la sonorie de mobil la imn de echipă sportivă sau soundtrack de film. Și a fost atât de folosită încât a devenit emblematică pentru suedezii de la Europe. Este poate cea mai bună creație a solistului Joey Tempest.
Joey Tempest, solistul Europe
Ceva nou despre trupa Europe găsești pe Info Music. Mai vrei motive să mergi la OST Fest 2012?
The Killers e unul dintre grupurile post-2000 descoperite în perioada CityFM. L-am îndrăgit de la Jenny Was a Friend of Mine sau Mr. Brightside, două melodii de pe albumul Hot Fuss din 2004. Prima dintre ele a fost selectată de NME pe compilația Essential Bands din 2005. Au mai scos apoi chestii de apreciat ca Uncle Jonny și Read My Mind.
Dacă și pe la noi, vocaliștii de soi ies din profil cu vreo interpretare populară, la americani prin anumite zone pare a fi un must. Îmi amintesc în special de Pay Me My Money Down în interpretarea lui Bruce Springsteen – care-i de prin New Jersey și nici măcar din Texas :)
Revenind la The Killers, de curând am citit pe infomusic despre un nou clip pregătit cu ocazia sărbătorile de iarnă în scopuri umanitare. Este vorba de o melodie country cu vest sălbatic, cowboy și tot tacâmul. Frontman-ul Brandon Flowers se achită de datoria de cowboy de Nevada într-o manieră plăcută auzului. Am ascultat-o de câteva ori și v-o recomand:
Când te gândești că numele trupei pleacă de la o veche gară, unde călătorii cu trenul schimbau locomotiva cu aburi cu una electrică, ai trage concluzia că melodiile lor ar putea fi niște rute. Rute spre diverse stări de suflet. Unele plăcute și optimiste, altele cu suișuri și hăuri, unele plicticoase de te fură somnul, altele energizante ca niște glume bune spuse în compartiment. A fost o săptămână plină de jazz peste zile pline de muncă, în care am ales să fac transferul de la ZENBOOK la Sala Palatului. Am fost punctual vineri la 20, când a demarat concertul The Manhattan Transfer adus în România de Emagic.
Vocile extraordinare ale lui Tim Hauser, Janis Siegel, Cheryl Bentyne și Alan Paul au fost acompaniate de 4 dintre cei mai apreciați instrumentiști ai prezentului: Yaron Gershovsky (pian), Steve Hass (tobe), Gary Wicks (bass) și Adam Hawley (chitară). De fapt, vocile feminine s-au confundat uneori cu instrumentele. Mă refer în special la Cheryl Bentyne, care a interpretat o trompetă în piesa „Tutu” a lui Miles Davis. M-a emoționat veteranul Tim Hauser, unul dintre fondatorii The Manhattan Transfer, fericit că la 70 de ani a reușit să mai ajungă odată în Europa și să poată cânta inclusiv în România. L-am văzut ca pe un om dedicat muzicii pe viață, dar prins totodată de familie și normalitate.
Gândeam despre ei că sunt un gen de mașinării vocale, perfecționate să redea sunete imposibile cu eforturi minime. Mașinării însuflețitoare care le-au transmis celor 2500 de oameni stări particulare frumoase. Chiar dacă media de vârstă a fost destul de ridicată, majoritatea spectatorilor fiind trecuți de 40-45 de ani, câteva excepții mi-au sărit în ochi: tineri cunoscători, copii însoțindu-și părinții…
Heineken și-a schimbat sloganul în „Open your world”, susținându-l din această primăvară cu un nou TVC. Nu are cum să-ți fi scăpat reclama, căci rulează pe toate posturile TV, se aude bine și are la bază un scenariu interesant. Dacă ai făcut însă partaj cu televizorul, ai pierdut (printre altele) melodia ce se aude în spot, „The Golden Age” a duetului danez The Asteroids Galaxy Tour. Vreau să ți-o recomand de ceva vreme, iaca, i-a sosit momentul!
Asteroizii Mette Lindberg și Lars Iversen au plecat în turneu prin galaxie din Copenhaga și s-au făcut cunoscuți prin intermediul unor clipuri publicitare. La un an de la formare, au participat în septembrie 2008 cu piesa „Around the Bend” în campania TV pentru Apple iPod Touch, lansându-și single-ul ulterior, în decembrie 2008. Au și un album complet, se numește „Fruits” și e pe piață din 22 septembrie 2009.
Revenind la Brand TVC-ul Heineken, „The Entrance” s-a filmat în Barcelona în 2010 (producție: Sonny London / regizor: Fredrik Bond). Se difuzează în variante de 90, 60, 45 și 30 de secunde. Este însoțit de 11 filmulețe disponibile pe facebook.com/Heineken sau pe site-ul companiei – în fapt, niște saluturi de prezentare ale personajelor din clip. Agenția creativă este Wieden+Kennedy din Amsterdam.
Îmi place ideea „The Entrance” și mi se pare cu mult mai elevată, chiar dacă nu la fel de zgomotos de amuzantă ca WalkInFridge. Saluturile/Intrările în grup/lume sunt spectaculoase și acrobatice. Sloganul „Deschide-ți lumea / Open your world” duce marca de bere printre consumatori altfel decât serving the planet. De data aceasta, consumatorul este cel care merge înspre marca de bere și nu invers.
Clipul a reunit peste 280 de actori de diferite culori/etnii/vârste sugestionând universalitatea brandului Heineken. Rolul principal este jucat de un francez pe numele său Eric Monjoin.
The Asteroids Galaxy Tour:
Duetul danez a lansat la începutul toamnei 2009 propriul videoclip pentru „The Golden Age”. Bonus pe lângă subiectul Heineken, uite și prima reclamă cu The Asteroids Galaxy Tour, cea pentru iPod Touch și care le-a deschis lumea:
Al di Meola s-a întors la București prin mijlocirea echipei de la Events. Au fost peste 2000 de spectatori aseară la Sala Palatului, ceea ce mi se pare destul pentru gen, mai ales că nu a constituit vreo premieră. Omul cu chitara a cântat și melodii noi, a încercat să ne spună și ceva amuzant despre ele și a fost chemat la bis.
Publicul destul de matur, ici colo am zărit și ceva adolescenți, pe care i-am privit destul de atent să văd de-și conștientizează prezența. Nu a fost genul de show pentru ochi, cât pentru urechi. Spun că ar fi mers ceva de băut, ca într-o cafenea sau poate în vreun bar imens, în care aerul să devină el însuși acustic. La cât se poate trăi sentimentul pe un scan din Sala Palatului, Al di Meola a sunat chiar bine.
A cântat cu Word Sinfonia, o trupă de instrumentiști adevărați. Mi-a placut de acordeonistul Fausto Beccalossi și de mimica lui. Uneori aveam impresia că poartă un întreg dialog cu chitaristul Al di Meola. Uite un lucru bun la muzica instrumentală – înțelegi fără să fii restricționat de versuri…
Câteva poze de aseară găsești pe infomusic.ro, iar dacă vrei să mai stai pe pagina mea, îți recomand să asculți „Michelangelo´s Seventh Child„, cum l-am găsit și eu mai bine pe net. Cică nu ar fi vorba despre sculptorul renascentist, ci despre unul din arborele genealogic al lui Meola :D
Mi s-a părut mie sau domnul Meola a încercat și ceva umor aseară? Auzi tu, bunicul era un bărbat tare ocupat. Dacă vrei să prinzi gluma, ascultă melodia până după aplauze.
Vă lipsea ceva soul & jazz din agenda de concerte, altfel atât de încărcată în sezonul vara-toamna 2011? Amy Winehouse va cânta la București pe 15 august 2011 pe stadionul Iolanda Balaş. Biletele se vor pune în vânzare pe 26 aprilie (din câte am înțeles) la prețuri inițiale cu 20% mai ieftine.
Dincolo de cât de mult se distruge fata asta cu droguri și alcool, trebuie să recunosc că poate aduce stări bune. Poate că nu stadioul e locul care să pună în valoare un astfel de concert, dar e un moment ce nu trebuie ratat!
Fondatorul Roxy Music, Bryan Ferry va susține la Sala Palatului pe 1 mai primul său concert în România. Așadar încă un nume important pe agenda concertelor @RO2011. Bryan Ferry este muzician, textier şi compozitor – lista hiturilor nu se rezumă la “Slave To Love”, “Don’t Stop The Dance”, “More Than This”, “Shameless”, “One Night” sau “Avalon”. Concertul este organizat de One Event.
Concertul de la Bucureşti promovează noul material discografic al artistului, lansat în toamna anului trecut. Intitulat „Olympia”, albumul conţine atât piese înregistrate alături de foştii colegi din Roxy Music, cât şi colaborări cu artişti renumiţi precum David Stewart (Eurythmics), Johnny Greenwood (Radiohead), Flea (Red Hot Chilly Peppers), Scissor Sisters, Groove Armada şi David Gilmour (Pink Floyd). Pe disc figurează şi două coveruri: o adaptare emoţionantă a piesei cantautorului Tim Buckley, „Song To The Siren”, şi o versiune uimitoare a hitului trupei de rock psihedelic Traffic – „No Face, No Name, No Number”. Pe coperta albumului apare celebrul model Kate Moss într-o fotografie inspirată de tabloul cu acelaşi nume al impresionistului Edouard Manet.
Concertele anului 2011 în România
Am preluat de pe infomusic.ro o listă de recomandări pentru sezonul concertelor din 2011 din România.
