Summer Well 2012 va aduce în week-end-ul 10 și 11 august câteva trupe pe care e păcat să le ratezi. Mă refer în primul rând la Hurts ce merită reascultată cu Wonderful Life după ce ai terminat de citit textul, apoi la The Asteroids Galaxy Tour, recognoscibili prin single-ul Golden Age, folosit și într-o reclamă la bere. Apoi… un festival de vineri-sâmbătă pe Domeniul Știrbey de la Buftea va fi o ieșire rapidă și plăcută din București.
Dacă anul trecut l-ai ratat pe Ian Brown, acum poți vedea trupa Stone Roses reunită. The Vaccines e încă o recomandare video de la care nu mă pot abține, chiar dacă piesa aleasă mai jos ține de preferințe și nu de relevanță. Întăresc că un astfel de festival foarte condensat nu trebuie ratat. Glasvegas este încă o formație britanică de ascultat pe 11 august la Summer Well. Vă recomand doar 5 videoclipuri de mai jos pentru a nu lista aici tot lineup-ul.
Detalii despre programul Summer Well aflați de pe InfoMusic. Pe site-ul de știri din muzică sederulează un concurs cu 2 abonamente duble. Cu puțin noroc, ne vedem acolo!
Se apropie OST Fest 2012, fără doar și poate, festivalul rock cel mai apropiat vârstei și simțirii mele. Europe, Manowar, Megadeth, W.A.S.P. și Lake of Tears sunt trupele pentru care voi merge la Romexpo în week-end-ul 15-17 iunie 2012. O să vă spun rând pe rând ce amintiri mă leagă de aceste nume și de ce nu pot lipsi de la concertele lor. Sper astfel, să pot trezi în vreunul dintre voi dorința de a simți energia pozitivă a rock-ului live.
Îmi amintesc cu nostalgie de albumul Europe – Prisoners in Paradise. Îl aveam pe o casetă pe cât de originală se putea la începutul anilor 90. O ascultam deseori în loop și indiferent de versuri, îmi dădea optimism. Pe atunci, prin 1992-93, fără să știu prea multe despre el, l-am trecut pe Joey Tempest în lista soliștilor mei preferați , listă ce îi mai cuprindea pe Freddie Mercury și Klaus Meine de la Scorpions.
Prisoners in Paradise nu are hiturile lui The Final Countdown din 1986, dar îmi oferea acea senzație plăcută a lucrului cunoscut și familiar, lipsit însă de banalitate și plictis. De fiecare dată eram atent să înțeleg cât mai multe dintre dorințele enumerate în engleză în deschiderea cântecului.
I want to learn how to fly / I want to be respected / I want to get lucky / I want to get out of this dump / I just want to watch TV / I want to be loved / I want to be different / I want a brother and sister / I’d just rather be forgotten / I want to save the world / I want to be understood / I want to be rich / Man, I just want to be somebody
Nu am mai auzit-o de mult, iar acum… uite că mintea-mi rămâne atentă la finalul We’re just children of tomorrow / Hangin’ on to yesterday.
De pe albumul Prisoners in Paradise vă mai recomand I’ll Cry For You și energica All Or Nothing. Nu degeaba mi-a sugerat Youtube-ul We are the champions după ce am ascultat All Or Nothing. Aș spune că discul acesta din 1991 are câte un corespondent pentru fiecare cântec celebru de pe The Final Countdown din 1986. Explicația nu mai contează…
Probabil cei mai mulți fani Europe au acum între 35 și 40 de ani. Carrie este una dintr-acele balade pe care adolescenții care nu dansau de regulă, se apropiau de fetele de la petrecere. Rock the Night dă încă vână posturilor radio de pe formatul de Adult Contemporary Hit (vezi Europa Fm), altfel sufocate în repetivitatea unor playlisturi de câteva sute de melodii.
Ce mai poți spune despre The Final Countdown, recognoscibilă de la primele sunete. Melodia poate fi întâlnită oriunde – de la sonorie de mobil la imn de echipă sportivă sau soundtrack de film. Și a fost atât de folosită încât a devenit emblematică pentru suedezii de la Europe. Este poate cea mai bună creație a solistului Joey Tempest.
Joey Tempest, solistul Europe
Ceva nou despre trupa Europe găsești pe Info Music. Mai vrei motive să mergi la OST Fest 2012?
Luni seară, pe 4 iunie 2012, fanii Slayer își vor putea revedea trupa favorită la București. Noul lor concert de la Arenele Romane mi-a prilejuit aflarea mai multor lucruri neștiute despre câțiva prieteni din blogosferă. Chiar dacă îi cunoșteam gusturile rock, nu aveam de unde să știu că Dan Dragomir a luat parte la inaugurarea primului fan club Sepultura din România în 1991. Dan este ascultător cu ștate vechi de Slayer, până acum îl consideram cel mai înfocat fan pe Răzvan Crăciun :) Victor Kapra ascultă și el Slayer și regretă că n-o să poată participa live. Se vede că blogging-ul e treabă serioasă! Partea bună e că poate ferici un cititor de-al său cu o invitație.
Dacă vreți să vă încercați norocul, vă recomand până duminică dimineață următoarele patru concursuri cu invitații la Slayer.
Invitațiile sunt oferite de Info Music, promotor activ al cântării de la Arenele Romane, pe unde n-am mai trecut de la întâlnirea cu Mr. Alice Cooper. Biletele la Slayer se pot lua de la magazinele Diverta și Muzica. Sunt două categorii, de 80 de lei și de 120 de lei la Golden Circle. Emagic este organizatorul evenimentului și bine face.
RED HOT CHILI PEPPERS va concerta pe Arena Națională pe 31 august 2012. Trupa a confirmat concertul pe site-ul oficial alături de alte trei apariții în Lituania, Estonia și Cehia.
Biletele se vor pune în vânzare marți, 13 decembrie, pe myticket.ro și ulterior și prin rețeaua Diverta. Nu s-au comunicat încă prețurile acestora.
De-a lungul celor aproape treizeci de ani de cariera, Red Hot Chili Peppers a lansat 40 de single-uri, „Under the Bridge”, „Californication”, „Dani California”,„Give it Away”, „Scar Tissue” sau „Otherside” fiind doar cateva dintre hit-urile pe care publicul roman va avea ocazia sa le asculte live, in premiera, anul viitor la Bucuresti. Nominalizata de cincisprezece ori la premiile Grammy, Red Hot Chili Peppers a castigat sapte, inclusiv premiul pentru Best Hard Rock Performance (cu piesa „Give it Away”), Best Rock Song (cu piesele „Scar Tissue” si „Dani California”) si Best Rock Album (cu „Stadium Arcadium”), alaturi de acestea CV-ul trupei incluzand si cinci trofee MTV Music Video Awards, precum si patru American Music Awards.
Cel de-al zecelea material discografic al trupei se numeste „I’m With You” si a fost lansat in luna august a acestui an, clasandu-se inca de la debut peprima pozitie a topurilor din 17 tari. Odata cu lansarea noului album, trupa – in formula Anthony Kiedis, Michael „Flea„ Balzary, Chad Smith si Josh Klinghoffer – a pornit intr-un turneu de promovare ce a cuprins pana acum tari din America Latina, Asia si Europa. Pentru 2012, au fost deja confirmate concerte in Anglia, Irlanda, Olanda, Franta, Elvetia, Finlanda si desigur, Romania, pentru prima data in cariera trupei.
Cel mai nou videoclip Red Hot Chili Peppers – Monarchy of Roses
The Killers e unul dintre grupurile post-2000 descoperite în perioada CityFM. L-am îndrăgit de la Jenny Was a Friend of Mine sau Mr. Brightside, două melodii de pe albumul Hot Fuss din 2004. Prima dintre ele a fost selectată de NME pe compilația Essential Bands din 2005. Au mai scos apoi chestii de apreciat ca Uncle Jonny și Read My Mind.
Dacă și pe la noi, vocaliștii de soi ies din profil cu vreo interpretare populară, la americani prin anumite zone pare a fi un must. Îmi amintesc în special de Pay Me My Money Down în interpretarea lui Bruce Springsteen – care-i de prin New Jersey și nici măcar din Texas :)
Revenind la The Killers, de curând am citit pe infomusic despre un nou clip pregătit cu ocazia sărbătorile de iarnă în scopuri umanitare. Este vorba de o melodie country cu vest sălbatic, cowboy și tot tacâmul. Frontman-ul Brandon Flowers se achită de datoria de cowboy de Nevada într-o manieră plăcută auzului. Am ascultat-o de câteva ori și v-o recomand:
Când te gândești că numele trupei pleacă de la o veche gară, unde călătorii cu trenul schimbau locomotiva cu aburi cu una electrică, ai trage concluzia că melodiile lor ar putea fi niște rute. Rute spre diverse stări de suflet. Unele plăcute și optimiste, altele cu suișuri și hăuri, unele plicticoase de te fură somnul, altele energizante ca niște glume bune spuse în compartiment. A fost o săptămână plină de jazz peste zile pline de muncă, în care am ales să fac transferul de la ZENBOOK la Sala Palatului. Am fost punctual vineri la 20, când a demarat concertul The Manhattan Transfer adus în România de Emagic.
Vocile extraordinare ale lui Tim Hauser, Janis Siegel, Cheryl Bentyne și Alan Paul au fost acompaniate de 4 dintre cei mai apreciați instrumentiști ai prezentului: Yaron Gershovsky (pian), Steve Hass (tobe), Gary Wicks (bass) și Adam Hawley (chitară). De fapt, vocile feminine s-au confundat uneori cu instrumentele. Mă refer în special la Cheryl Bentyne, care a interpretat o trompetă în piesa „Tutu” a lui Miles Davis. M-a emoționat veteranul Tim Hauser, unul dintre fondatorii The Manhattan Transfer, fericit că la 70 de ani a reușit să mai ajungă odată în Europa și să poată cânta inclusiv în România. L-am văzut ca pe un om dedicat muzicii pe viață, dar prins totodată de familie și normalitate.
Gândeam despre ei că sunt un gen de mașinării vocale, perfecționate să redea sunete imposibile cu eforturi minime. Mașinării însuflețitoare care le-au transmis celor 2500 de oameni stări particulare frumoase. Chiar dacă media de vârstă a fost destul de ridicată, majoritatea spectatorilor fiind trecuți de 40-45 de ani, câteva excepții mi-au sărit în ochi: tineri cunoscători, copii însoțindu-și părinții…
Zilele ploioase nu fac bine concertelor. Din fericire, sâmbătă am ignorat prognoza și am mers la Arenele Romane. Concertul Lake of Tears a fost un nou prilej să-mi încarc bateriile și de a-mi șterge un regret mai vechi – absența din Agronomie în 2006. Nu are o capacitate foarte mare, dar îmi plac evenimentele din amfiteatrul din parcul Carol. Se aude bine și ai vizibilitate spre scenă. Din păcate, decorul arhitectural poate fi pus în valoare doar noaptea cu niște reflectoare. La lumina zilei conștientizezi bătaia de joc privind administrarea locului.
Publicul metalist a asistat și la un moment surprizător – un rocker a cerut în căsătorie o rockeriță în timpul concertului Lake of Tears. Probabil că fata e fana suedezilor, iar curajosul a profitat de extazul ei să-i obțină răspunsul afirmativ. I-a făcut surpriza vieții, căci părea realmente luată pe neașteptate. Răspunsul a fost prompt și publicul nu a pus deloc presiune :)). Solistul Daniel Brennare și-a jucat bine rolul de amfitrion.
Uite cum un concert de rock decrementează numărul burlacilor. Vezi cum a decurs ceremonialul în clipul preluat mai jos de pe infomusic.ro. Pe site-ul de muzică vei găsi și o galerie de fotografii de la concert.
Când ești răcit cobză sau ai dureri musculare, mergi la un concert cu Alice Cooper și vezi ce se întâmplă. Magia poate ține doar pe parcursul spectacolului, dar pe termen lung îți vei aminti de unul dintre cele mai tonice concerte la care ai asistat. La 63 de ani, bătrânelul e încă în voce, prestează bine actoricește (doar are formație de actor), transmite energie, face un show fantastic. Aproape că am retrăit starea de la Iron Maiden…
Recuzita a avut o contribuție esențială în comunicarea cu publicul. Cooper a început cu The Black Widow, cocoțat pe o scară și îmbrăcat cu un mulaj de păianjen. S-a adresat „muritorilor” în stilul unui preot al nopții, aruncând priviri pătrunzătoare de sub machiajul său gros. A continuat cu Brutal Planet, iar la Hey Stoopid, oamenii erau deja conectați… Atmosferă de zile mari, oameni normali bucurându-se de muzică bine știută, fără îmbrânceli, vizibilitate excelentă, sunet curat și puternic.
Nu erau Arenele pline ochi, dar era plăcut să privești în public. Am revăzut oameni pe care ultima oară îi văsuzem tot acolo, la Billy Idol (ambele concerte organizate de Events). Să fi fost până în 3000 de spectatori… cred că Realitatea TV exagerează cu 5000.
Update: La concert au asistat peste 2500 de spectatori, conform organizatorului Events
Setlist complet: Black Widow / Brutal Planet / I’m Eighteen / Under My Wheels / Billion Dollar Babies / No More Me. Nice Guy / Hey Stoopid / Is it My Body / Halo of Flies / Bite Your Face Off / Muscle of Love / Only Woman Bleed / Cold Ethyl / Feed My Frankenstein / Clones / Poison / Wicked Young Man / Killer / I love The Dead / School’s Out & Another Brick in the Wall / Elected / Fire.
Pentru mai multe fotografii și înregistrări video Full HD de la concertul Alice Cooper, mergi pe infomusic.ro.
Heineken și-a schimbat sloganul în „Open your world”, susținându-l din această primăvară cu un nou TVC. Nu are cum să-ți fi scăpat reclama, căci rulează pe toate posturile TV, se aude bine și are la bază un scenariu interesant. Dacă ai făcut însă partaj cu televizorul, ai pierdut (printre altele) melodia ce se aude în spot, „The Golden Age” a duetului danez The Asteroids Galaxy Tour. Vreau să ți-o recomand de ceva vreme, iaca, i-a sosit momentul!
Asteroizii Mette Lindberg și Lars Iversen au plecat în turneu prin galaxie din Copenhaga și s-au făcut cunoscuți prin intermediul unor clipuri publicitare. La un an de la formare, au participat în septembrie 2008 cu piesa „Around the Bend” în campania TV pentru Apple iPod Touch, lansându-și single-ul ulterior, în decembrie 2008. Au și un album complet, se numește „Fruits” și e pe piață din 22 septembrie 2009.
Revenind la Brand TVC-ul Heineken, „The Entrance” s-a filmat în Barcelona în 2010 (producție: Sonny London / regizor: Fredrik Bond). Se difuzează în variante de 90, 60, 45 și 30 de secunde. Este însoțit de 11 filmulețe disponibile pe facebook.com/Heineken sau pe site-ul companiei – în fapt, niște saluturi de prezentare ale personajelor din clip. Agenția creativă este Wieden+Kennedy din Amsterdam.
Îmi place ideea „The Entrance” și mi se pare cu mult mai elevată, chiar dacă nu la fel de zgomotos de amuzantă ca WalkInFridge. Saluturile/Intrările în grup/lume sunt spectaculoase și acrobatice. Sloganul „Deschide-ți lumea / Open your world” duce marca de bere printre consumatori altfel decât serving the planet. De data aceasta, consumatorul este cel care merge înspre marca de bere și nu invers.
Clipul a reunit peste 280 de actori de diferite culori/etnii/vârste sugestionând universalitatea brandului Heineken. Rolul principal este jucat de un francez pe numele său Eric Monjoin.
The Asteroids Galaxy Tour:
Duetul danez a lansat la începutul toamnei 2009 propriul videoclip pentru „The Golden Age”. Bonus pe lângă subiectul Heineken, uite și prima reclamă cu The Asteroids Galaxy Tour, cea pentru iPod Touch și care le-a deschis lumea:
Al di Meola s-a întors la București prin mijlocirea echipei de la Events. Au fost peste 2000 de spectatori aseară la Sala Palatului, ceea ce mi se pare destul pentru gen, mai ales că nu a constituit vreo premieră. Omul cu chitara a cântat și melodii noi, a încercat să ne spună și ceva amuzant despre ele și a fost chemat la bis.
Publicul destul de matur, ici colo am zărit și ceva adolescenți, pe care i-am privit destul de atent să văd de-și conștientizează prezența. Nu a fost genul de show pentru ochi, cât pentru urechi. Spun că ar fi mers ceva de băut, ca într-o cafenea sau poate în vreun bar imens, în care aerul să devină el însuși acustic. La cât se poate trăi sentimentul pe un scan din Sala Palatului, Al di Meola a sunat chiar bine.
A cântat cu Word Sinfonia, o trupă de instrumentiști adevărați. Mi-a placut de acordeonistul Fausto Beccalossi și de mimica lui. Uneori aveam impresia că poartă un întreg dialog cu chitaristul Al di Meola. Uite un lucru bun la muzica instrumentală – înțelegi fără să fii restricționat de versuri…
Câteva poze de aseară găsești pe infomusic.ro, iar dacă vrei să mai stai pe pagina mea, îți recomand să asculți „Michelangelo´s Seventh Child„, cum l-am găsit și eu mai bine pe net. Cică nu ar fi vorba despre sculptorul renascentist, ci despre unul din arborele genealogic al lui Meola :D
Mi s-a părut mie sau domnul Meola a încercat și ceva umor aseară? Auzi tu, bunicul era un bărbat tare ocupat. Dacă vrei să prinzi gluma, ascultă melodia până după aplauze.
