Sfârșitul lui iulie m-a prins la sediul ASUS România. În ciuda vremii lui cuptor, a fost destul de friguros. O butelie cu 160 litri de azot lichid a fost turnată progresiv peste cele mai tari componente de gaming scoase din magazia de produse hot a domnului Feri (Francisc Kurko). A fost aglomerație mare în jurul celei mai bune echipe de overclocking din România – lab501.ro (locul #17 pe hwbot.org). Matei Mihatoiu (“Matose”), Razvan Fatu (“Micutzu”), Tudor Badica (“Monstru”) și Ramiro Popa (“poparamiro”) au aniversat cu acest prilej 7 ani de la prima sesiune de overclocking extrem din România, realizată de Sang. Află mai multe din articolul lor de pe lab501.ro.
Recordurile au fost centralizate și într-un comunicat de presă ASUS: cea mai rapidă grafică integrată din lume, cea mai mare frecvență pe un procesor Intel Core i5 2500k (5978 Mhz de la 3300 Mhz), record mondial PiFast în categoria 2500K – 12.41 de secunde.
Cea de-a 20-a ediție a Cupei Mondiale la Fotbal va fi organizată în 2014 în Brazilia. Europa va avea cele mai multe sloturi ocupate în cadrul competiției finale. Dintre cele 53 de țări europene concurente, 13 echipe vor juca în turneul final.
Ronaldo (cu 15 goluri la Cupa Mondială) a tras la sorți componentele celor 9 grupe din partea Europei (ultima doar cu 5 echipe). Câștigătoarele vor merge direct la Cupa Mondială, iar 8 echipe clasate pe locurile secunde vor juca barajul, oferind celelalte 4 calificate.
România va juca în grupa D și va avea de jucat iar cu Olanda, cu vecinii din vest – Ungaria, dar și cu Turcia. Dincolo de faptul că Olanda ne va fi iarăși competitoare, grupa noastră pare accesibilă. Serbia va juca cu Macedonia și Croația. Franța va avea de jucat iar cu Belarus, dar și cu Spania.
Zilele ploioase nu fac bine concertelor. Din fericire, sâmbătă am ignorat prognoza și am mers la Arenele Romane. Concertul Lake of Tears a fost un nou prilej să-mi încarc bateriile și de a-mi șterge un regret mai vechi – absența din Agronomie în 2006. Nu are o capacitate foarte mare, dar îmi plac evenimentele din amfiteatrul din parcul Carol. Se aude bine și ai vizibilitate spre scenă. Din păcate, decorul arhitectural poate fi pus în valoare doar noaptea cu niște reflectoare. La lumina zilei conștientizezi bătaia de joc privind administrarea locului.
Publicul metalist a asistat și la un moment surprizător – un rocker a cerut în căsătorie o rockeriță în timpul concertului Lake of Tears. Probabil că fata e fana suedezilor, iar curajosul a profitat de extazul ei să-i obțină răspunsul afirmativ. I-a făcut surpriza vieții, căci părea realmente luată pe neașteptate. Răspunsul a fost prompt și publicul nu a pus deloc presiune :)). Solistul Daniel Brennare și-a jucat bine rolul de amfitrion.
Uite cum un concert de rock decrementează numărul burlacilor. Vezi cum a decurs ceremonialul în clipul preluat mai jos de pe infomusic.ro. Pe site-ul de muzică vei găsi și o galerie de fotografii de la concert.
Privește un grup de copii ridicându-se pe vârfuri cu mâinile spre cer. Fiecare vrea să ajungă cât mai sus, cunoști sentimentul. Amintește-ți de niște puști escaladând un cireș. Știi că nu doar cireșele îi ridică spre crengile înalte, riscante. Intuiești și poți proba senzația unui salt cu parașuta. Exemplele pot continua, dar nu ai de unde ști ce se trăiește sau mai bine zis cum se supraviețuiește la o altitudine de peste 8000 de metri. Decât dacă te numești Horia Colibășanu și ai ajuns întâmplător pe blogul meu. În dialogul cardiac cu tine însuți la minus 20 de grade, voința îți trimite trupul să-i aducă performanță pentru satisfacție ulterioară, mintea lucidă te înfrânează să nu eșuezi, sentimentele puternice te țin în legătură cu cei lăsați acasă. Orice performanță ar eșua în tragedie dacă nu ai reveni la ei.
Singurul român cu 5 ascensiuni la peste 8000 de metri, Horia Colibășanu a cucerit pe rând vârfurile K2, Manaslu, Dhaulaghiri, Anapurna și în această primăvară vârful Makalu. Am avut ocazia să-l cunosc pe Horia cu prilejul unei conferințe organizate de magazinul online KOYOS.ro, unul dintre sponsorii ultimei sale expediții în Himalaya. Povestirile lui ne-au impresionat pe toți, detaliile ținându-ne în priză întocmai ca la un film de acțiune. Întâlnirea a avut loc pe 21 iunie 2011, la fix o lună de la fotografierea cu steagul pe vârful Makalu (8463 metri).
Planul inițial al lui Horia Colibășanu viza vârful Lhotse (8516m), Makalu având rol de aclimatizare. Era o dublă provocare în același sezon. La fața locului, muntele nu se arată ca-n prognozele meteo (și nici acestea nu se obțin ușor).
Lhotse este plin de zăpadă, varianta elicopterelor cade, ziua de vârf pe Makalu întârzie, apoi se petrece tragedia. Horia Colibăşanu şi prietenii săi încearcă să salveze o alpinistă din Elvetia, Joelle Brupbacher. Povestea ne-a imprimat fiori. După ce au tras-o după ei aproape 2km pentru a o aduce într-o zona mai oxigenată, în așteptarea rezervelor de oxigen care nu mai sosesc din tabăra acesteia, Joelle îi moare în brațe, resuscitările nemaiavând efect.
Horia Colibășanu descrie cele mai dificile situații ale expediției
Pregătirile pentru o asemenea campanie încep cu câteva luni înaintea plecării de acasă, cu butoaie pline cu apă urcate pe scări în spate, nenumărate traversări de stadion în Timișoara, cu exerciții în sală, documentare, scenarii etc. Important de spus, Horia nu a folosit rezerve de oxigen.
Câteva filme cu alpiniști mi-au activat instinctul de conservare de la o vârstă fragedă. Complementar fricii față de înălțimile înghețate și ne-oxigenate, admir curajul și determinarea unor temerari precum Horia Colibășanu. Urcarea muntelui se poate face mai multe feluri, inclusiv cu elicopterul, dar în termeni de performanță, detaliile escaladării sunt extrem de importante.
Expediția s-a încheiat, ce urmează?
Lhotse rămâne obiectivul lui Horia. Depinde de partenerul său din acest an – slovacul Peter Hamor, care i-a promis altui prieten – fost primar în Praga – să-l însoțească pe Kanchenjunga (8586 metri), tot în Himalaya. Așadar, următoarea destinație a lui Horia va fi Lhotse sau Kanchenjunga.
Magazinul online KOYOS.ro a sprijinit expediția lui Horia Colibășanu și a comunicat despre momentele importante ale ascensiunii. E de recomandat o astfel de inițiativă (în fond) de marketing, care asociază valori, ajută și inspiră prin transmiterea exemplului de curaj și performanță.
Horia Colibășanu practică alpinismul din 1998 și a participat la expediții în Caucaz, Tian Shan, Alpi și Himalaya. Reușitele înregistrate prin escaladarea optimiarilor K2, Manaslu, Annapurna și Dhaulgiri i-au adus titlul de vicecampion mondial și pe cel de Alpinistul anului 2010, acordat în urma campaniei Annapurna. Pentru mai multe informații despre Horia Colibășanu, accesați www.horiacolibasanu.ro.
Ai probleme cu tastatura? Scrie direct pe birou. S-au născocit atâtea dispozitive că încercarea de-a fi mereu la curent cu aparițiile IT implică riscuri de șoc informațional. În urmă cu niște ani eram un fan SF activ, iar acum, să văd un Magic Cube îmi provoacă nostalgie :)
În urmă cu o săptămână, Valentin Haicu de la Fungadgets.ro intra în biroul meu cu o astfel de cutiuță, care proiectează cu laser pe suprafața mesei o tastatură virtuală QWERTY. E portabilă și se conectează pe USB sau Bluetooth la sisteme iOS / Android / Windows. Cum îi citeam o oarecare mândrie pe chip, mi-am amânat părerile după proba practică. Mă bucur că am găsit o fereastră de timp liber să vă prezint filmarea primei utilizări a lui Magic Cube.
În mod cert nu e o tastatură productivă care să te îndemne să o arunci pe cea fizică la gunoi, dar este mai practică decât una software redată pe ecranul telefonului sau pe o tabletă. Tastatura poate fi proiectată de pildă pe un perete, sub o plasmă de mari dimensiuni. Scenariile din zona marketingului sunt limitate de imaginația fiecăruia :)
Prin combinații de taste se pot apela meniurile din aplicații/sistem, scrierea cu majuscule, funcția de mouse. A fost interesant să transform suprafața tastaturii într-un mouse-pad uriaș care suportă și funcții precum zoom in – zoom out.
Pasajul Basarab a împlinit dorințele multor bucureșteni – ale celor care visau să-și scurteze itinerariul zilnic, ale celor scoși din pepeni de șantierul ultimilor 11 ani, ale celor care sperau că traficul din zona lor avea să se mute în altă parte (via pasaj), ale celor care câștigau din despăgubiri, ale primarului care voia să nimerească în cele din urmă data deschiderii, ale operatorilor de televiziune care puteau surprinde un moment istoric (odată la jumătate de secol vezi așa ceva), ale producătorilor autohtoni de telenovele rămași fără idei de panoramice la ruperea planului acțiunii.
Maxim 2 minute este durata traversării de la Banu Manta către Vasile Milea (Apaca). Un drum lung, care înainte te purta prin locuri de staționare precum Gara de Nord-Witing-Plevnei, se parcurge acum extrem de repede și de lejer, ca în filmulețul de mai jos.
Bună ideea PR-istică „să dăm pasajul urbii”! Sâmbătă – puzderie de lume pe pod, pe lângă, pe sub. Pe stâlpii ASTALDI-zați, laser frate! Vizibil dinspre Plevnei sau dinspre Calea Griviței, fasciculul de lumini atrăgea atenția șoferilor nocturni la minunăția arhitecturală. Nu pricep de ce NU s-au desfășurat pe stâlpi niște bannere cu GARA BASARAB sau BUCUREȘTI NORD! Poate că factura (de altfel, scumpă ca la noi, nicăieri) cuprinde și o deducere pentru reclama servită dezvoltatorului/constructorului. Suntem capitala BUCUREȘTI-ASTALDI! A nu se înțelege greșit, toată lauda pentru constructorul portughez, dar avem o problemă de imagine undeva în ograda administrativă a Capitalei.
Prima zi de circulație pe Pasajul Basarab a prilejuit regruparea blocajelor rutiere. E prematur să le numim acum, devreme ce pe mulți îi împinge curiozitatea spre pasaj, dar zonele Titulescu și Vasile Milea – Apaca vor fi magnetice ambuteiajelor. De exemplu, astăzi, la oră de trafic (17:40) coborârea spre Vasile Milea era blocată la coborâre de la jumătatea podului arcuit din Grozăvești.
În altă ordine de idei: Finisajele nu sunt gata, iar în graba lansării, rabatul de la calitate nu va fi greu de mascat/justificat. Sunt dezamăgit de modul în care se captează apa de pe poduri și se revarsă pe la stâlpii de susținere. Dâmbovița nu era chiar așa de departe și nu strica o minimă canalizare la nivelul grandios al construcției. Ornamentarea podului Grozăvești s-a făcut în dulcele stil dâmbovițean: garduri de sârmă (ca la vite) și pomuleți aclimatizați în ghivece brand-uite pe linie administrativă/sectorială. Totodată, stațiile de metrou rămân probabil doar în grija Metrorex-ului, parcările au apărut prin jurul lor, dar nimeni în afară de pietoni nu vede bălțile oceanice ivite la fiecare aversă pe la gurile de acces la metrou.
Când ești răcit cobză sau ai dureri musculare, mergi la un concert cu Alice Cooper și vezi ce se întâmplă. Magia poate ține doar pe parcursul spectacolului, dar pe termen lung îți vei aminti de unul dintre cele mai tonice concerte la care ai asistat. La 63 de ani, bătrânelul e încă în voce, prestează bine actoricește (doar are formație de actor), transmite energie, face un show fantastic. Aproape că am retrăit starea de la Iron Maiden…
Recuzita a avut o contribuție esențială în comunicarea cu publicul. Cooper a început cu The Black Widow, cocoțat pe o scară și îmbrăcat cu un mulaj de păianjen. S-a adresat „muritorilor” în stilul unui preot al nopții, aruncând priviri pătrunzătoare de sub machiajul său gros. A continuat cu Brutal Planet, iar la Hey Stoopid, oamenii erau deja conectați… Atmosferă de zile mari, oameni normali bucurându-se de muzică bine știută, fără îmbrânceli, vizibilitate excelentă, sunet curat și puternic.
Nu erau Arenele pline ochi, dar era plăcut să privești în public. Am revăzut oameni pe care ultima oară îi văsuzem tot acolo, la Billy Idol (ambele concerte organizate de Events). Să fi fost până în 3000 de spectatori… cred că Realitatea TV exagerează cu 5000.
Update: La concert au asistat peste 2500 de spectatori, conform organizatorului Events
Setlist complet: Black Widow / Brutal Planet / I’m Eighteen / Under My Wheels / Billion Dollar Babies / No More Me. Nice Guy / Hey Stoopid / Is it My Body / Halo of Flies / Bite Your Face Off / Muscle of Love / Only Woman Bleed / Cold Ethyl / Feed My Frankenstein / Clones / Poison / Wicked Young Man / Killer / I love The Dead / School’s Out & Another Brick in the Wall / Elected / Fire.
Pentru mai multe fotografii și înregistrări video Full HD de la concertul Alice Cooper, mergi pe infomusic.ro.
Astăzi am cules cireșe, procedând la ruperea fructelor direct de pe ramuri :D Tranșant de plăcut. Evident, sunt cu mult mai gustoase decât poate sugera flagrantul foto…
Am pornit spre locul unde creşteau
cireşe.
Ne aştepta cireşul
cu fructele însângerate.
Curgea veninul din fructele
cunoaşterii.
Cireşele sunt mere
coapte înainte de vreme.
Peste tot păcate …
Azi am mâncat
cireşe. Cireșe, 3 mai 97 @Buzău
Recitind poezii de genul celei de mai sus scrise în urmă cu 14 ani, am avut impresia că-i violez corespondența unui vechi prieten.
Îmi recunosc încăpățânarea persistentă de folosi Orange MyAccount. Din experiență, sistemul putea fi caracterizat prin sincronizări întârziate, funcții limitate în general la vizualizări, o abordare stupidă a plății online a facturilor (sub formă de comenzi de plată). Pe scurt, totul părea un conglomerat de servicii web reunite, cu lantențe/bug-uri în sincronizare.
Recunosc și că mi-am reprimat numeroase ieșiri în scris pe seama lui Orange Webcare. Redenumit în Myaccount, sistemul nu excelează, dar a devenit comparabil cu Digicare de la RCS-RDS, MyAccount de la Romtelecom și ar putea tinde spre MyAccount de la Vodafone. În 2011 sistemele lor au înțeles că trebuie să conlucreze mai bine, aproape în timp real. Dovada: contul online se suspendă parțial la depășirea scadenței de plată. Felicitări, poate în 2012 vom avea și o plată online „ceva mai permisivă”, mai simplă.
Partenerul de plăți online a rămas ePayment, alături de care Orange limitează tranzacțiile cu cardul doar în sistemul 3DSecure. Nu poți achita online, dacă nu ai înrolat cardul într-unul dintre sistemele online „Verified by VISA” si „MasterCard SecureCode”. 3DSecure e un pas spre mai multă siguranță și îi recunosc avantajele, dar exclusivismul s-ar putea înscrie la dezavantaje.
PS: think globally act locally… pagina despre 3DSecure de la Romcard se numește tds.php – adică TREI D SECURE :LOL
Magazinul KOYOS.ro face aceste reduceri doar în weekend. 30 de produse din diverse categorii – telefoane, laptopuri, monitoare, televizoare, televizoare, accesorii – pot fi comandate în stocuri limitate la prețuri mai mici cu 5% – 90%.
De exemplu, poți cumpăra un telefon mobil Motorola cu 7 lei, tablete iPAd 2 sau console Wii cu câteva milioane mai ieftine. LINK: KOYOS.ro
Îmi recunosc încăpățânarea persistentă de folosi Orange MyAccount. Din experiență, sistemul putea fi caracterizat prin sincronizări întârziate, funcții limitate în general la vizualizări, o abordare stupidă a plății online a facturilor (sub formă de comenzi de plată). Pe scurt, totul părea un conglomerat de servicii web reunite, cu lantențe/bug-uri în sincronizare.
