Dacă ai reușit să te desparți de Coca Cola fără să fie nevoie să o ocolești la 2-3 rafturi prin supermarket, partea dificilă abia acum începe. Să presupunem că ți-au picat cu tronc portocalele și le vrei musai în pahar. Cum fresh-ul presupune deseori un efort semnificativ în raport cu doza ta de voință, ai grijă să alegi răul cel mai mic.

Să alegem de dragul articolului Cappy – Toată portocala. Cutia arată bine, dar chiar au băgat portocale întregi înăuntru? Și dacă da, le-or fi spălat bine înainte?

Cine își amintește că în vremuri aproape imemoriale, prin sezonul lui Moș Gerilă, după ce savurai la propriu o portocală, mai rămâneai totuși cu ceva de preț? cojile de portocală. Dacă nu îți plăceau, ele tot se uscau cumva și ajungeau în nu mai știu ce magiun de prune… Revenind la Cappy, prin Whole Orange ne spun că nici ei nu au aruncat nimic. Citim eticheta frumoasă și aflăm că au băgat la presă: pulpa, miezul și învelișul alb al portocalei. Păi și coaja aromată?

Orice suc „natural” de fructe procesat printr-o instalație „comercială” (care include mult marketing) și nu cu presa ta de citrice, trebuie consumat în limite prudente. În timp, poți (re)considera unele criterii:

• Majoritatea produselor folosesc suc din concentrat, vezi în ce procent.
• Ocolește sucurile cu zahar, dar vezi care e înlocuitorul.
• Verifică pe cutie, dacă au un InfoLine. Nu substituie rețeta, dar măcar indică o preocupare a producătorului.
• Nu te încrede în teoria că o cutie simplă și cu design primar reflectă spiritul eco al produsului.
• Urmărește menționarea vreunui standard de calitate sau cel puțin fii atent la formatul codului (de lângă data expirării). Trasabilitatea e importantă pentru orice produs.
• Nu există un suc natural ieftin și sigur, ci doar disperat de prost să prindă raftul magazinului.

Lista rămâne deschisă, ai vreo propunere?